La geamuri, toamna cântă funerar
un vals îndoliat, şi monoton...
– Hai să valsăm, iubito, prin salon,
după al toamnei bocet mortuar.
Auzi, cum muzica răsună clar
în parcul falnic, antic, şi solemn,-
din instrumente jalnice, de lemn,
la geamuri, toamna cântă funerar.
Acum, suspină valsul, şi mai rar,
o, lasă-mă acum să te cuprind...
– Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
după al toamnei bocet mortuar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează