Veniți după mine, tovarăși! - Lucian Blaga

Veniţi lângă mine, tovarăşi! E toamnă,

se coace

pelinul în boabe de struguri

şi-n guşe de viperi veninul.

C-un chiot vreau astăzi să-nchin

în cinstea sălbaticei mele minuni, care pleacă

lăsându-mă singur,

cu plânsul,

cu voi,

şi cu toamna.

Veniţi mai aproape! - Şi cel care are

urechi de-auzit să audă:

durerile nu sunt adânci decât atuncea când râd.

Să râdă deci astăzi în mine

amarul

şi-n hohote mari să-şi arunce pocalul în nori!

Veniţi lângă mine, tovarăşi, să bem!

Ha, ha! Ce licăreşte-aşa straniu pe cer?

E cornul de lună?

Nu, nu! E un ciob dintr-o cupă de aur,

ce-am spart-o de boltă

cu braţul de fier.

Sunt beat şi as vrea să dărâm tot ce-i vis,

ce e templu şi-altar!

Veniţi lângă mine, tovarăşi! Că mâne-o să mor,

dar vă las moştenire

superbul meu craniu, din care să beţi

pelin

când vi-e dor de viaţă,

şi-otravă

când vreţi să-mi urmaţi! - Veniţi după mine, tovarăşi!