Unde mai vezi balete în vârf de frunză moartă,
atâția lei pe labe, în câte-un prag de poartă,
atâția stâlpi în apă, fier dantelat, ajur
de marmură, şi caii, atâţia, în azur?
Atâtea fructe care, de coajă, se desfac,
alunecând pe ape,-atâţi Isuşi,
și stolul porumbeilor sus-puşi
cu mâinile la spate,-n demi-frac?
Un om în echilibru pe o bilă
cu un vechi sul care, din mână,-i urcă?
Atâta forfotă şi-o liotă abilă
ce-n labirintul ăsta, se descurcă?
Unde plutesc, în apă, atâtea coji oranj,
în formă de pătrat, oval, cerc sau lozanj,
unde vezi busturi mai încântătoare,
gata să lunece, de pe terase,-n gol?
Unde se vinde-atât profiterol?
Unde se văd epave-n rol
de locuinţe? – Unde, oare,
dorm monumentele-n picioare?
Unde mai vezi palate într-o rână,
așteptând - ce? Şi cu, în şold, o mână?
Unde mai vezi, pe mare, decorul unui port?
Atâtea fete-n doliu şi dame-n alb, pe-un plaur
În carnaval, punându-şi, pe chip, un cap de mort?
Unde băieţii,-atâtea cutii duc, – ce nu rabdă
un soclu, altul decât mâna dreaptă?
Unde mai vezi bărci trase de hipocampi de aur.
Traducere de Șerban Foarță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează