Anti-Dacă - Costas Varnalis

 

De poţi să faci pe prostul când altul te repede -

făcând-o pe deşteptul - şi c-un cuvânt nu-l cerţi;

de nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede;

de-ţi poţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi;

De numai peste-o clipă un rău să-l împlineşti

și dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept;

de-ţi place în iubire cu ură să izbeşti

și totuşi îţi pui masca de sfânt şi de-nţelept;

De te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul

și numai interesul îl sui la rang de ţel;

de părăseşti învinsul şi treci cu -nvingătorul

și-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;

De rabzi să-ţi afli scrisul şi spusa, tălmăcite

drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă şi

când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite,

tu dându-le la dracu, poţi altele scorni;

De poţi să faci într-una dintr-un câştig, o mie

și patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;

de nu-ţi plăteşti bănuţul luat ca datorie,

dar tu să fii plătitul găseşti că-i drept şi demn;

De poti să-ţi storci şi gândul şi inima şi nervii,

îmbătrânite-n rele, să facă rele noi

și sub nehotărâre plecându-te ca servii,

când toţi strigă: -nainte! Doar tu să strigi: -napoi!;

Dacă stând în mulţime te-mpăunezi semeţ,

dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic

și pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ,

te faci că ţii la dânşii dar îi înşeli amarnic;

Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău

și-n umbra lui te-linişti ca-n umbra unui pom,

al tău va fi pământul cu tot prisosul său;

vei fi-ntre domni, întâiul, dar niciodată OM!