Căciulița albă - Nina Cassian

Iarna. Fulgii podidesc

cerul, ca niște noițe.

Stâlpii-n drum se-mpodobesc,

toți, cu albe căciulițe.

Grâul ca să nu se strice
sub a gerului pojghiță,
neaua i-a-mbrăcat cu grijă
tot o albă căciuliță.

Nu-s în luncă flori de loc;

nu mai are lunca salbă.

Are-n schimb un alb cojoc

și o căciuliță albă.

Sub zăpadă-i cald și bine;
grâu-și are odăița.
Și, când primăvara vine,
se topește căciulița.

La oraș, a nins oleacă -

neaua-i doar cât o șuviță.

Oana noastră își îmbracă

albă, moale, căciuliță.

Și când iese pe portiță
și aleargă-apoi pe stradă,
capul ei cu căciuliță
pare-un bulgăr de zăpadă.