Egalii cu zero - Emil Botta

O arteră,

un aerian bulevard.

Și la nr. 52

sorb din cupa vieții și eu,

necruțat de ani, de spate adus,

sorb rar și visez

și sunt altundeva,

la polul opus.

Și visez Utopia

și alte himerice.

Și parcă prind grai

pereții smintiți,

vedenii colerice.

Și, pierdut în oglindă,

mă înfioară

ochii pe care-i zăresc :

egalii cu zero,

altădată albaștri,

se făcură pe dată ca iadul.

Și văd creieri de munte

și urcușul e greu,

sunt un trist alpinist,

Sisif sunt, al moliilor.

Și cad și recad,

un munte suind.