Am îngropat simțirea mea păgână
într-un volum - mai strâmt ca un sicriu
ce va păstra tot cugetul meu, viu.
Când lutul se va-ntoarce în țărână.
Oricât uitat de vremi o să rămână.
Se va găsi cândva, într-un târziu
o tânără, cu sufletul pustiu,
ce va-ndrepta spre el, blajin, o mână.
Atunci simțind cum ochiul ei mă scaldă
și răscolește sufletul în mine,
va bate iarăși inima mea caldă
Iar visul meu trezit din pacea-i sfântă,
prin vârful roz al degetelor fine,
îl voi simți cum urcă-n ea și cântă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează