Drumul meu nu se va opri niciodată în cursa vulpii roşcate
pașii mei dansează mai uşor decât paşii iezilor albi
versurile mele nu le-a scris pe cer nici un curcubeu
dar mâine vor ști să le fluiere mierlele toate.
Tristeţea mea cântă cu vântul prin văi
nimeni să n'o plângă. Noi trăim după legea noastră.
După aceea vom râde, căci iată pe poteci îndepărtate
coboară din munţi spre oraşe, negustorii cu obiecte colorate.
Iubitul meu e frumos şi liber. E prieten cu cerbii şi luna
pe noi nu dragostea ne leagă, ne leagă pădurea
și pădurea are legile ei aspre şi grele. Niciodată legământ
făcut sub bolta ei, nu s'a putut desface.
Dansul meu nu face nimănui nici un rău
dar într'o seară când obosită fi-voi foarte
potecile vor şti că am plecat spre Soare-Apune
să-mi sting culorile cu fluturii de aur
în văgăuna Negurilor Moarte.
Versuri di publicația “Universul literar”, 11 februarie 1939
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează