Sunt bolnav și te-aștept
în neant, într-o gară,
am o floare la piept
și mi-e gura amară.
Nu mai are vreun rost
să te mint că mi-e bine,
eu voi fi cum am fost
totdeauna cu tine.
Tu mă știi mai adânc
decât lumea de-afară
te aștept și te plâng
în neant, într-o gară.
2 Februarie 1986, București
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează