Am visat azi-noapte sărutări,
câmpuri de garoafe zdrenţuite.
Soarele cu zveltele-i cuţite
înjunghiase cele patru zări -
sânge picura pe sărutări.
Aerul, ca-n preajma unui rug,
răspândea fluida lui rugină;
gura de sărutări mi-era plină,
aș fi vrut dar nu puteam să fug -
pâlpâia tot câmpul ca un rug.
O, pădure, platoşele-i verzi
adiau departe, în răcoare,
zdrențe de garoafe la picioare
mi-arătau cât mai aveam de mers
pân’ să-ajung la platoşele verzi.
Şi-am rămas la sărutări arzând,
cruntul soare izgonise norii;
scuturile verzi ale răcorii
nu aveam să le ating nicicând -
sărutam garoafele arzând...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează