Pornim. Vaporul nostru tainic frânge
melancolia apelor de Nord,
și soarele ne flutură pe bord
o flamură fantastică de sânge.
O blondă miss, copila unui lord
privește moartea soarelui - și plânge,
și lângă mine tot mai mult se strânge...
penumbra se lățește pe fiord.
Un goeland ne fâlfâie în cale,
un călător ochește și-l ucide,
iar pasărea-n albastru se prăvale.
Departe orizontul se închide
iar din adânc se-nalță plin de jale
un cânt ispititor de nereide.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează