Plouă și te-aștept acasă…
cum aud un pas, tresar -
Ah! Mă tem să nu-mi rămână
așteptarea în zadar!
Zăbovește-n altă parte
dragul meu, de nu mai vine?
Ori s-a rătăcit prin noapte?
Roibul știe drumul bine…
Las’ să plouă! Tu, iubite,
numai tu să-mi vii acasă -
ți-oi zvânta obrajii umezi
cu năframa de mătasă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează