La serbarea primăverii
umbra dragă-o voi chema.
Vino, pân' nu-s limpezi zorii,
ia cu tine ziua ta.
Noua zi nu-i cea ce bate,
precum vântu-n geam grăbit.
Las' să râdă pân' la lacrimi
ziua de ne-asemuit!
Vom deschide ușa iară,
plânși vom fi de nostalagii.
Tot ce am pierdut în iarnă
vom uita, ca doi copii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează