Stau într-o cafenea la Tîrgu Mureș
și beau cafea.
Orașu-i trist, ostil, semeț și gureș,
cu lume rea.
N-am timp, n-am bani, n-am inimă, n-am chef
să mai scriu versuri:
în fiecare prost presimt un șef
și întrevăd demersuri.
Abandonat de tine, trag tutun
și mi-e cam silă,
că-n barbă-aborigenele văd un
semn de prăsilă.
Cum m-aș scula voievodal, drept, dac,
într-un scurt iureș,
întreaga cafeneaua praf s-o fac
la Târgu Mureș...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează