Odată un negustor
fiind pe drum călător,
patru hoți îl întâlnesc,
îl dezbrac, îl jefuiesc
și într-un minut de ceas
numa-n cămașă îl las.
După ce l-au dezbrăcat,
unul din ei s-a uitat,
și cămașa nouă văzând
strigă celorlalți zicând:
-„Nici cămașa nu-i lăsați
și de dânsa-l dezbrăcați!”
Iar bietul om striga:
-”Jupân Hagiu*! fă-mi ăst dar,
lasă-mi cămașa măcar.”
Hoțul auzind astfel,
s-a răstit privind la el:
-”Spune-mi că nu te las viu,
d-unde cunoști că sunt Hagiu*?”
Omul răspunse pe loc:
-„Ba nu te cunosc deloc,
decât jupânelul meu,
auz de la alții și eu
că hagii așa fac,
adică: de tot dezbrac”
Hoțul râzând l-a iertat
și lăsându-l a plecat.
Hagiu*
Potrivit dicținarul limbii române Hagiul era un cetățean respectabil care a visitat locurile sfinte, cum ar fi Mecca pentru musulmani, sau Ierusalim pentru creștini.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează