Pe strada-n care au ieșit căței și slugi
trec în rând recruții tunși și clăpăugi,
îngăimând din gură un cântec de ostaș
ce deșteaptă case goale, prin oraș.
Stau la gard bătrânele în soare,
stau cu mâinile la gură, gânditoare.
Câinii ar vrea să-i latre dar li-i lene,
și se uită după dânșii printre gene.
Dând la geam perdelele-ntr-o parte,
un copil privind afară ca-ntr-o carte
de pe care nu-a-nțeles nimic,
și-și arată sie-și cu degetul cel mic.
S-au oprit. Si unul a-nceput să le arate
o biserica cu zidurile crăpate,
ridicată de vreun domn mai înainte
prin prejur sunt pietre de morminte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează