Palidă lună cu raze line
din nou pe ceruri ce-ai răsărit?
Pentru ce iară deștepți în mine
simțiri ascunse ce-au adormit?
Îmi erai dragă odinioară
când l’a ta raze simțeam uimit,
cum al meu suflet spre tine sboară
luat în ceruri de-un vis iubit.
Acuma însă, nesuferită,
te-ai făcut mie vicleană stea.
De când complice cu-a mea iubită
în râs luată-i dragostea mea.
Ascunde-ți fața amăgitoare
sub vălul umed și argintat,
și nu te face neștiutoare,
de fericirea ce mi-ai luat.
Căci nu-i întâia nelegiuire
ce-n nopți de vară tu săvârșești,
întinzând curse cu-a ta zâmbire.
Și castă încă te mai numești?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează