Ceață deasă, luminiscentă, compactă,
nu-mi văd nici mâinile,
ceață umedă, vâscoasă, șerpuitoare,
nu se văd nici măcar țăranii,
nu se aud nici măcar caii,
nici măcar lătrăturile de câine.
Privirea dă ocol albului ochilor,
alunecă pe iris înapoi în pupile,
sunetul rămâne agățat de lobul urechii,
cântecul nu pătrunde în timpane.
Nu există sus și nu există jos
nu există înapoi și nu există înainte
deși merg de parcă aș sta locului
și stau locului de parcă aș merge.
Noduri și semne (1982)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează