De vei căta un sens vieții
să știi, că ’ncepi a fi pierdut,
când farmecile tinereții
par taine de nepriceput.
Iubirea a plecat cu torța
de năluciri, de vis himeric,
iar biata minte-și cată forța
de-a lumina prin întuneric.
Zadarnic! - înțelesul lumii
e numa ’n flacăra - adorării,
precum în irizarea spumii
se ‘nalță ritmurile mării...
Măreț îți cântă toată firea
când inima ți-o dai in dar:
și spațiul cu nemărginirea
din jerfa ta se ’ntorc, drept har.
Acel ce sub ninsoarea vremii
nu are-un dor, - măcar în șoapte -
e un cămin în toiul iernii
cu geamuri înghețate 'n noapte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează