Să nu mă plângi, stejar bătrân,
în ziua nunții înghețate!
Sub creanga ta vreau să rămân
cenușă fără de păcate.
Ne-om înfrăți ca doi copii
crescuți de-o singură tulpină,
deasupra noastră, stele mii
vor cerne tainică luminâ.
Vom dăinui prin amintiri
din vieți trăite-n foc și sânge,
urmași ne-or legăna-n priviri
și-or învăța a nu se plânge.
Vom povesti celor ce vin
de viața dincolo de moarte,
spărgând blestemul nedivin
ce lumea încă mai desparte.
Să nu mă plângi, stejar bătrân!
Nici un urmaș să nu mă plângă!
Am fost un spirit de român
nestins de cei ce-au vrut să-l stingă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează