Tare-am fost, un om ca nimeni altul,
un sucit mereu, un strâmbă-drum,
mi-am dorit, când eram jos, cu-naltul,
iar de-acolo, unde sunt acum.
Toată viața mi-o trăii bolnavă.
Am fost mare, atât cât eram mic.
Am suit când am căzut din slavă
și-am căzut voind să mă ridic.
N-am cerul la nimeni niciodată,
chiar de-a fost să rabd, în viața mea.
Am dat totul fără nici o plată,
nevoind nimic să mi se dea.
N-am lovit în nimeni. Mai-nainte
am izbit în mine pentru-a ști
cât ar fi durerea de fierbinte
pentru-acel pe care l-aș lovi.
Am trecut prin toate totdeauna
ne-nsemnat, mereu un suferind,
un vulcan, afară stins într-una,
înăuntru, însă, clocotind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează