Tu, jumătatea mea, precum se spune,
dar mai întreagă decât un întreg,
acum cand sfertul lunii stins apune
și snopii amintirii prind sa-i leg,
Alaturi mi te pleci seceratoare,
să legi cu mine fiecare snop,
privirea ta albastra-n fund de zare
blândă-nsoteste-al anilor galop.
Acel cu care-mparti si alb si negru
și mierea vietii si pelinu-amar,
când va sosi la porti radvanul negru,
vrea inima sa-ti lase-n palme dar:
Să arda cu a dragostei vapaie,
ca-n golu-ntunecarii care-l las,
să lumineze candela-n odaie
și palpaitul ei sa prinda glas;
Să spuna cu a flacarilor limba
tot ce cu graiul vietii nu ti-a spus,
în ceasul cand paunul noptii plimba
atâția ochi ce te privesc de sus.
În parul tau de aur si matase
va scanteia adesea ochiul meu;
ca norii cand voi trece peste case,
tu umbra vei simti, stiind ca-s eu.
De te-oi lasa la jumatate cale,
întreaga fire va simti c-am mers
strânși mana-n mana peste-a vietii vale
și c-am suit pe muntii mei de vers,
Și ca esti tu in fiecare cantec
și ca in timp te duc cu-al lor destin,
precum isi poarta mama pruncu-n pantec,
deopotrivă-n dragoste si chin.
Nu las in urma mea moneda buna,
pe dunga si pe latura tocit,
dar sa nu-ngadui nimanui sa spuna
ca langa mine pretu-mi n-a sporit.
Eu nu stiu cand suna-va ceasul negru,
cu ultima bataie-ncet si rar,
când va sosi la porti radvanul negru
și-o sa descalec rosu armasar...
El va porni in slavi batand aripa,
purtând in sa un alt stihuitor,
când tu sub sanul stang simti-vei clipa
că-ncep supus vecia s-o masor.
Tu, jumatatea mea, precum se spune,
dar mai intreaga decat un intreg,
oricâte vieti prilejul mi l-ar pune,
numai pe tine-as sti sa te aleg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează