E bine a trăi și la-ndemînă
Oricărui ins măreț, deștept ori prost,
Fie că are umbra lui un rost
Fie că trece ca un fulg de lînă.
Dar a fugi cătînd alt adăpost,
De țară , de obîrşii, de țărînă,
E că, mai tînără sau mai bătrînă,
Mai scumpă rînza decît ele-a fost.
Cînd în oglindă te uiți ce ești, la tine,
Nu te apucă, patriote, greața ?
Și nu-ți roșesc obrajii de rușine ?
Cela ce vrea domnie peste țară,
Nu e de-ajuns să-i caute dulceața,
El trebuie să știe să și moară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează