Îmbătrânesc - Cincinat Pavelescu

Îmbătrânesc!...

Și zi cu zi oglinda tot mai neagră-mi pare,

Căci zi cu zi în ea zăresc

Un rid mai mult,

Un por mai mare,

Un păr mai sur,

Și-un zâmbet trist,

Ironic,

Care

N-acceptă nici o resemnare...

Și-mi pare rău că mai exist.

Îmbătrânesc!...

Și tinerețea

N-am cunoscut-o niciodată.

Când cei de vârsta mea

Jucau,

Cântau

Și se înveseleau,

Eu eram mamă,

Eram tată,

Luptam din greu pentr-o bucată

De pâine,

Pentru azi și mâine.

Îmbătrânesc!..

Și ce-i iubirea?

Eu n-am știut-o niciodată;

Că niciodată n-am iubit,

Când prea iubit-am fost de-oricare...

Ca piatra, piatră-mi rămânea

Și sufletul și inima

La orișice chemare.

Îmbătrânesc!...

Și tot mereu mă-ntreb: La ce mă chinui oare?

Ce ceas ferice,

Ce zi mare

Putea-va fi o sărbătoare

Și pentru mine?

Care soare

Putea-va timpul nencălzit de nici o rază

Să-ncălzească?

Ce flacără ar fi în stare

S-aprind-o inimă în care

Au înghețat atâtea simțuri

D-atâtea ierne grele, rele.

Îmbătrânesc!...

Și zi cu zi oglinda tot mai neagră mi se pare...

Căci văd cum sufletu-mi zdrobit

Se stinge zi cu zi cum moare...

Și mă întreb: la ce-am trăit?

Când n-am făcut decât atât:

Să plâng, să plâng, să plâng întruna,

Să plâng, să uit și-apoi să iert.