Câtă fericire, domni de la putere,
La subvențiune nu mă așteptam !
Dar mi-ați acordat-o fără a v-o cere :
Domnilor miniștri, nu vă cunoșteam !
Generozitatea voastră este mare,
Și partidul nostru vă va mulțumi,
Căci mi-ați dat odaie, foc și lumânare,
Și doi franci pe zi !
Asta nu e glumă : suma prețuiește !...
Din ortana voastră multi mă pizmuiesc !
Ei v-aduc tămâie și vă proslăvește,
Și abia o pâine își agonisesc !
Punga țării, însă, este foarte mare ;
S-ar cădea mai bine, deci, a-i răsplăti !
Noi le-am dat odaie, foc și lumânare,
Și trei franci pe zi !
Însuși dumneavoastră, în recunoștință,
Dacă la putere vom sui și noi,
O declar aicea, și, în conștiință :
Vă vom da subvenții demne de ciocoi !
Domnilor miniștri, vă vom mulțămi !
Vă vom da odaie, foc și lumânare,
Și cinci franci pe zi !
O excepție totuși se va face :
Chiar din punga noastră dac-ar fi să dăm,
Trebuie s-o facem, ca să se împace
Personagiul cărui vrem s-o destinăm,
Căci cu cinci franci numai, vornicul cel mare,
Să ferească Domnul, poate a slăbi !
Deci i-om da odaie, foc și lumânare,
Și opt franci pe zi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează