Brotăcelul, la fântână,
l-ai avea la îndemână,
ca să-l prinzi (pe brotăcel)
să te joci nițel cu el.
Însă nici nu poți să-l vezi,
verde, dintre frunze verzi,
căci cu ele seamănă
ca o frunză geamănă.
A! că-i mic și e frumos
și n-ar prea umbla pe jos,
că-și mânjește - și nu vrea -
pielea lui de catifea.
Stă în pom pitit, pe când
ție ți-a venit un gând:
printre mugurii crescuți,
să-l mîngâi și să-l săruți.
Dar ai vrea să știi, acum,
ce se fac, pe frig și-n drum,
când se scutură copacii,
brotăcelul și brotăcii.
Căci, pe viscol, fără foc,
nici căciulă, nici cojoc,
pot să degere, săracii,
brotăcelul și brotacii.
N-avea grijă, Nu le pasă.
Și-au gătit la cald o casă,
în pământ, sub tulpini,
în adânc și-n rădăcini.
Și-acolo, pe vreme rea,
dorm întinși pe-o canapea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează