Când se scoală iese-n tindă.
De-abia-ncepe să se-ntindă,
și-obosită de căscat
se întoarce iar în pat.
Ca să doarmă și mai bine,
laba căpătâi și-o ține,
și din vis, cum s-a adus,
că s-a pus cu burta-n sus.
Dar scurteica-i, ca de vată,
cu opt nasturi e-ncheiată:
și dormind și dolofani
sug din ea cinci cotoșmani.
Creștetul, bălțat piezis,
pare strâns ca-ntr-un bariș
înnodat cu două frunte:
la urechile din frunte.
Ea visează poate, parcă,
o plimbare într-o barcă,
pe un luciu argintiu,
poate chiar în Cișmigiu.
Că-i dă coada-n ritm târcoale,
ca-ntr-un lac de apă moale,
coada ei de păr de pislă,
bătând perna ca o vâslă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează