Măgarii, odată, sfat ţineau în turmă.
Au vorbit cei tineri mai întâi; pe urmă,
Lovind cu piciorul de trei ori pământul,
A făcut tăcere şi a luat cuvântul
Un bătrân. Cu toţii smeriţi ascultau,
Căci, pe cât se spune, printre dânşii n-au
Avut niciodată în împărăţie
Un măgar ca dansul mai de măgărie.
În fata-i nici unul nu crâcnea măcar:
Era cel mai tare şi mare măgar.
"Fraţi(le zise dansul potrivindu-şi glasul)!
Libertăţii noastre cred că-i sună ceasul.
Pentru vecinicie, vechi regim, dispari!
Căci la vremuri nouă, vrem şi noi măgari!
Ierarhie? Lege? Le vom face scrob!
De-acuma nici unul nu mai fie rob!
Să nu ne mai pese de păstor şi nici
De stăpân şi bice: suntem bolşevici!
Clipa mântuirii de când o aştept!
Omul e despotic, barbar şi nedrept.
În puf îşi răsfaţa javra lui de fox
Şi noi stăm în iesle! Nu-i un paradox?
Nu-i o nedreptate din cele mai crude?
Dar cine ne ştie şi cine ne-aude?
De mâncam bătaie, de trăim sau ba,
Ce le pasă celor de la S.P.A.?
Pentru Comitetul plin de putregaiuri
Suntem o insultă şi-un pretext ce ceaiuri!
- Răcni revoltatul din adâncul guşii -
Au ajuns măgarii mai tembeli ca ruşii!"
Şi spre-a da o pildă, însuşi oratorul
Zvârli din copită, omorând păstorul.
Atunci, în urale, tribul urechet
Izbucni făcându-l şef de soviet.
Stăpânul, argaţii veniră la rând.
I-au ucis măgarii pe toţi, până când,
Nemaifiind oameni în acest infern,
Au ajuns să vie dânşii la guvern.
Toate, cale-vale, au mers până-n iarnă,
Dar când începură fulgii albi să cearnă
Frigul şi tristeţea pe satul pustiu,
Un măgar mai tânăr zise:
„Bine, ştiu că-i frumos regimul libertăţii, dar
Observ că ovăzul ni se dă mai rar.
Aveam înainte fân, de toate cele,
Iar acum nici paie n-ai fără cartele.
De ce să ucideţi sluga şi stăpânul,
Când nu ştie nimeni să cosească fânul?
Nu erau comisii de-aprovizionare,
Nici măgari miniştri, dar era mâncare!"
N-avu timp sărmanul să sfârşească! Şeful
A şi dat porunca - vrând să-i taie cheful
De-a vorbi - să fie ucis veneticul,
Motivând sentinţa: pact cu inamicul.
Şi, spre siguranţă, ca să-şi ţină gura
Şi ceilalţi supuşi, întronă cenzura ;
Iar pentru aceia ce-or avea-ndrăzneală
Atacând Guvernul, Curtea Marţială.
"Poate ghilotina şi cu puşcăria
Să vă mai deprindă cu democraţia",
Le explică şeful, foarte încântat
C-a-ntrodus regimul cel mai democrat.
Dar fânul şi orzul fiind tot mai rari,
A pierit de foame ţara de măgari.
Şi în faţa bietei turme decedate
A murit şi şeful... Dulce libertate!
Morala
Auzii povestea nu ţin minte când.
Cum am cumpărat-o, tot aşa o vând.
De morală însă nu mă întrebaţi:
Să v-o tălmăcească domnii democraţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează