Fragmente
1
Cand omul n-are paine el n-are nici destin,
el trece ca o umbra prin vreme si prin viata,
el bea pelin cu apa, se culca pe pelin
si cu pelin se spala in zori de zi pe fata.
Cand omul n-are paine el nu are nici dor,
nu are sarbatoare si nu stie sa cante,
si seamana, sarmanul, cu pasarea de zbor
ce se avanta-n glorii cu aripile frante.
Cand omul n-are paine el nu are nimic,
sa aiba munti de aur si mari de pietre rare!
Nadejdea noastra, sfanta, incape intr-un spic
ce creste din tarane spre timpurii viitoare.
Noi pentru spicu-acesta muncim din zori in zori:
il vrem intotdeauna copiilor pe masa
sa arda-n strop de roua cu-o mie de culori,
sa ne aduca pace si liniste in casa.
2
Pe Ilie Leahu l-au batut taranii:
a furat o paine de la Duca Anei.
L-a vazut copilul si-a chemat vecinii,
si l-au prins cu painea unde-s maracinii.
L-au batut cu parul, l-au udat cu apa
si-au venit acasa:
Las ca nu mai crapa!
A umblat Ilie nasadit o vreme
Sa mai fure paine, daca nu se teme!
Se temea. Dar painea, Doamne, tare-i paine!
L-au batut cu parul iara, ca pe-un caine
3
Paine de la iepure, cine n-a mancat!
Se-ntorcea bunelul de la targ in sat
si din cos de lozie grijuliu scotea
un calcai de paine si ne impartea.
Painea de la iepure avea gustul ei:
mirosea a minta si a flori de tei;
era calda inca, rumenita-n foc,
mirosea a minta si a busuioc
Paine de la iepure, nu te pot uita!
Si zambea bunelul,
si incaruntea
S-au topit in negura anii mei zglobii
Au ramas, preasfinte, cele bucurii
Paine de la iepure, unde esti acum?
Unde esti, bunelule?
Vii pe care drum?
Cosul tau de lozie
e si azi intreg!
Ale mele, fetele, nu ma inteleg
4
Bolnav si slab bunelul,
in patruzeci si sapte
petea pe o matusa
sarmana din mahala :
avea matusa vaca,
si numai vaca daca
ar fi putut sa-l scape
de foame si de boala
Nu l-a scapat nici vaca,
nici painea de secara
pe care-a dat hectarul
cel bun de la fantana:
s-a stins cu painea-n mana
intr-un amurg de vara
si noua painea ceea
ne-a fost pe-o saptamana
5
O masa-n prag de casa cu paine si cu sare.
Se-aseaza-ntai barbatul, intors de la ogoare.
El are palme grele si pe genunchi le pune:
E sambata, femeie, sau Miercure sau Luni e?
Ii toarna vin femeia si-i spune pofta buna.
Cana-i de lut: lovita de alta cana suna
Ca un balsam e vinul si bland te infioara
E inca primavara, femeie, sau e vara?
De-asupra casei luna ca ieri ca totdeauna:
o secera de aur de-asupara casei luna.
Si nucul creste-n poarta cu frunza lui cea deasa
Se duc baietii nostri, femeie, si ne lasa!
Mai toarna vin femeia, desteapta si cuminte,
din paine rupe paine si paine ii intinde
Ramane cana plina, cu vin pelin ramane
Sa ne culcam, femeie, nu-i sarbatoare maine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează