E ca o pernă marea, albastră, din atlas
și două lotci săltate la țărmul de argint
sunt parcă papuceii fetiței, ce-au rămas
de-atunci în amintire, pe valul în alint.
E țărmul prea departe cu vârstele din noi,
de mult pierduți, acum, par fabuloși papucii
brodați cu perle albe de lacrămi joacă goi
pe larg oftat de mare pornit din piept de fată;
Sunt două lotci papucii ce i-ai jelit odată?
Îi văd, oftează marea?... foșnesc pe dealuri nucii.
Versuri din volumul “Cocoși de vânt” 1968
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează