Azi am iesit iar in oras
Pe strazile ce-n haos ne aduna,
Cu cotituri, cu linii albe pana-n luna,
Si cu un capat de faras.
Ca-n orice zi trecui cu-obrazul mut
Pe langa umbre ce zoreau in mersul lor
Toti la un loc faceau un nor
Care ningea-n adancuri nestiut
La o rascruce de copii haihui,
Prin tipetele calde, un batran
Zambea uitandu-si agonia lui;
Si cum si el era al nimanui
L-am strans din drum si l-am topit in san
Nu-mi amintesc pe unde-am fost, nici cum.
Si-azi m-am tarat pe o iluzie de zbor!
Un sir de forme imi revine ca prin fum
Si niste zgomot si-un indepartat fior
De-ntregul Univers pe micul drum.
Tarziu, cand pe-noptatele stradele
Mecanic m-am oprit in poarta mea,
Cu-adancurile-n care scanteia
Vazduhul m-a strigat din stele
M-a desteptat in toti fiorii mei difuzi
Si m-am uitat in el cu ochii uzi
M-am tot uitat si-am ascultat genuna
in toata inima ce nevazut ii bate!
Si-mi pare c-am gandit ca totdeauna:
Pamantul,
Infinit,
Eternitate!
Prin imprejur fosnea ceva de-aripa fina
Si-am stat asa neghiob si in surdina.
Apoi, pasii un prag - un rest de tei -
Si camera in maruntisul ei
Ma reteza de spatii si de soapte
Privii la ceas lipit de umbra ce-l respira,
Peretii-n ei ma impaienjenira
Si-am mai dormit o noapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează