Golgota-si urca-n noapte pustia catedrala,
Iisus, pe trista culme cu cerul a ramas:
Cu moliciunea unei tulpini infipta-n vas
Din gatu-atins de luna ii cade fata pala.
Departe scanteiaza orasu-ncins de ziduri.
Ard torte pretutindeni; ospete largi se-ntind.
Batrani, femei si tineri, cat mesele-i cuprind
Adulmeca mireasma ce fumega din bliduri.
Si falcile dau goana si muzicile canta.
«Sa bem pentru-mparatul eternei inaltimi!»
Si buzele aprinse, lucite de grasimi,
Din cupe-adanci in spasmuri de hohote se-avanta
Si toti, din fiu in tata, de-a-valma prind sa spuie:
-
Eu l-alungai cu pietre! -
Eu numai l-am ciupit
-
Ba eu i-am rupt vesmantul!
Eu rana i-am largit!
-
Otet i-am dat! -
Eu spinii! -
Eu l-am batut in cuie!
Doar albele fecioare din pleoape trist adie;
Si-n timp ce creste larma ies palide in prag
Suspina lung, cu ochii spre dealul dus si vag
Pe care crucea-n luna imaginea-si subtie.
Si ca o razbunare ce si-azi razbuna crima,
In sanii calzi si fragezi ce neamu-l fecundau -
Adanc infiorate - fecioarele sorbeau
Paloarea-n care luna invaluia victima!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează