Am sosit la zemna vraiste, surcea:
Buna ziua, matusica. Tiho ii la dumneata?
Baba Ioana nu prea vede. Mainile is cat cociorva.
Iese afara. A izbit cu usa vantul din campie?
Cand aude vorba
Ma imbratiseaza cu blajina bucurie.
Am pus gabja pe o harca, haltoava, coltata.
Nu stiu bota ce-i cu ea.
Ii cam veche si stricata.
Eu am dat de dans
Si tot eu am plans.
I-am strigat cramaluit
Si nu s-a trezit.
Ce-i cu ea? Ce-i cu ea?
Nimeni nu ne-a setarat.
Cauti urmele ca un cantec care-a stat.
Cine-o fi? Unde-o fi?
Au nu-i luceafarul dinspre miaza-zi?
Matusa Ioana, ce s-aude?
Din genunea muntelui
Rasuna buciumul,
Cainele mortii a latrat
Si, ca niste frunze, corbii
Au cazut, s-au aprins, au crapat.
Aripile pamantului
Au sfasiat panzele ceresti.
Vazduh nu mai este,
Vreme nu mai este,
Talharii au tarat ziua
Intr-o poveste negasita.
..
Matusa Ioana, ce se vede?
In crangul cerului
Se boureaza stelele.
In zarea cu furtuna
La raspantia vesteda
Umbra gheboasa
S-a oprit nedumerita:
Unu-i drumul somnului,
Unu-i drumul dorului.
E un fel de ghicitura
Pe mainile vrajmasului.
Din oasele tidvei, prin crapatura,
A crescut spicul graului.
..
Pamantule, negrule,
Da-mi cheile Bucuriei,
Sa-ti deschid usile
Si sa ma pierd in ape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează