Un corn de bruma, fruntea, prin ploaia mainilor,
Se-ntreaba tulburata: ne cheama iarasi zarea?
Tu o mangai necunten si-n stepa n-auzi zvonul,
Si-mi pare ca amurgul a poposit pe maini.
Ard lumii! Calatorii fiorului din tarna
Au pregatit Cetatea. Apleaca-te prin vanturi
Si vino. Se aude, tot mai aproape, Omul.
Scrasniri, eternitate. Eternitate, flacari.
Tot mai sonor apusul de febra vietii noi
Ingenuncheat pe sipot si-atatea oseminte.
Falfaitor viole ucisilor pe lespezi,
Ei cei mai singuri pentru Preludiul Bucuriei.
Vrei mainile s-apropii de ceata zilei? Vino.
Vrei apelor din flaut vai muzicale? Vino.
Norodului incendii si cantec si maree
Oglinzi infricosa-vor prin mesterii de fier.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează