Ca un clopot de gâtul unei oi
așa atârnam eu de sânul sfânt
al mamei mele, în al doilea război,
când s-a petrecut împrăştierea românilor pe pământ.
Ca un clopot de gâtul unei oi
și mama mă ţinea să nu precuvânt,
căci veneau armatele străine peste noi
sâ ne ia popor, să ne ia ţară, să ne ia pământ.
Ca un clopot băteam într-o tragică turmă,
ce-am aflat şi ce-am plâns mă ajunge din urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează