Numai cu plopii te mai pot iubi,
numai cu ramul te mai pot cuprinde.
În mine vine iarba peste zi
și simțurile toate mi le-aprinde.
Sângele meu s-a plictisit. De-acum
doar pasărea mai vine să mă zboare.
Știu să-ți învăt venirea după cum
ninge în prima zi de ianuare.
Copil corupt de un instinct divin,
lumina ta în stele azi o sufăr.
Te-nchipui după starea unui crin,
te pierd după voința unui nufăr.
Nu-mi mai sărută pleoapa nici un zeu,
norii îmi fac transfuzii de candoare.
De se exprimă teii-n locul meu -
ru ești, iubito, ziua lor de floare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează