Cea mai frumoasă stea e de hârtie.
În stea e toată povestea lumii zugrăvită,
așa cum a fost și o să mai fie,
poveste în veci neîncepută și nesfârșită.
Uite
Precista cu sânul mic
alăptând puiul dumnezeesc;
vitele spre iesle aburesc.
Și regii
răsăritului nu mai zic nimic.
Aduc aur celui ce nu vrea bogăție,
aduc tămâie celui ce e floare.
Cine primește steaua strălucitoare,
steaua sfântă - steaua de hârtie?
Toată ninsoarea e acum stele,
toate stelele merg colindând.
Cântece vechi - fragede pentru gând -
se opresc, pentru ca sufletul să pornească prin ele.
Cea mai frumoasă stea a pornit la drum;
cine primește steaua frumoasă?
Frig și durere în suflet le lasă.
Moare un prunc în cântec și-acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează