Ninge cu flori de plumeria peste automobile
bunici sunt azi neuitatele noastre copile
prieteni de eri au plecat la odihnă’n morminte
cenuși și plumb cad deavalma peste cuvinte
taifunul istoriei bate crunt prin golite bodegi
la pensie-au ieșit boemi si piccoli și regi
numai eu stau singur și mut în port la Antofagasta
și Anzilor albi le privesc sub cerul albastru creasta
curge sângele vremii cu nisipul lumii'n clepsidră
la fiece colț de stradă scoate capul o hydră
zadarnic aștept în Tegucigalpa tramvaiul 5
departe, la Turnu Magurele, plâng ultimele caterinci
duce uraganul în neștire, cărți, reviste și manuscrise
am rămas același amestec de Don Quijote și Ulise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează