Boleşniţa se-ntinde mereu, din ţară-n ţară.
Au căpiat stăpînii, se prind şi se omoară,
mințindu-se-ntre dânșii în gânduri şi cuvinte.
E veacul împlinirii al celor slabi de minte.
Proorocind în timpuri, Ecleziastul spune
că viaţa strălucirii e tot deşertăciune,
dar în cuprinsul vremii şi al deşertăciunii
el a uitat să puie ţicniţii şi nebunii.
Stricaţi de la născare, din mâzgă, toţi nerozii
fac pe cuceritorii, Cezării şi Irozii,
dar tu popor cuminte, cum nu ştii să-i împiedici
și să-i trimiţi să fie cătaţi la cap de medici?
În loc de tron şi sceptru, măcar de cauciuc,
închide-i între regii-n halat, din balamuc.
Un prost, un bleg şi-un gângav păstraţi pe tron, şi voi
și ţara vi-i purtată de nas de un puţoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează