Cerneala putrezește-n călimări,
în beciuri, vinul nostru reînvie,
ca să miroasă a lăstari de vie
și prin armuri ne trec stafii călări.
Dintre ai noștri, cei mai mulți s-au stins,
bizanțul pretutindeni ni se-arată,
ce scris zadarnic, vremuri de erată,
stilistică bogată dinadins.
Căderi de roți de dorul cheii coarbe,
oprirea va veni, acuș-acuș,
vai, ce aproape au ajuns cei duși,
biblioteca parcă ne resoarbe,
în trista țară a privirii oarbe,
amurg valah. Îmbătrânim, Fănuș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează