Astăzi mă ameninți că mă părăsești.
Țin sub limbă atâtea blesteme
câte ți-ar putea inunda calea, câte ar putea da foc
abisurilor nesfârșite din drumul tău.
Printre buzele mele lipite sunt
atâtea înjurături, că ți-ar putea smulge
septul dintre
nări și pielea de pe spate.
Lacrimi, din belșug, ca o ploaie de primăvară,
sunt oprite în canale,
iar urletele-mi sunt înghesuite într-un ungher
al gâtlejului.
Pleci?
Cu voce tare, spun:
Te ajut să-ți împachetezi, dar se face târziu,
trebuie să mă grăbesc sau îmi ratez întâlnirea.
Când mă întorc, știu că vei fi plecat.
Lasă-mi un surâs sau un număr de telefon.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează