Precum, în urma sumbrelor dezastre,
scafandrierul îndrăzneț adună
epavele zdrobite de furtună,
ce putrezesc sub undele albastre
La fel, în pacea noptilor sihastre,
când frământarea vieței se îmbună,
poetul pal, călăuzit de lună,
coboară-n fundul sufletelor noastre!
Acolo-n calmul apei noroioase,
reptile, ancore, catarge, oase,
răsar hidos din umbra funerară
Dar el, senin, își pleacă mâna fină,
căci a văzut lucind o perlă rară
și fericit o scoate la lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează