Blestemate fiţi voi, întunecate otrăvuri,
somn alb
această prea ciudată grădină
de copaci în amurg,
plină cu şerpi, fluturi de noapte,
păianjeni, lilieci!
Străine! Umbra ta pierdută
în roşul serii,
un corsar întunecat
în marea sărată a mâhnirii.
La marginea nopţii se ridică păsări albe
peste oraşe de oţel.
în prăbuşire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează