In laturi, ferestre! Amintiri, mirosind a pamant
Intarziate-au batut in poarta, hoteste, cu spada.
Plopii tresar. Si leandrii.
Se umple de glasuri ograda.
In laturi, ferestre! Freamata anii cu freamat de vant.
Gnomi nevazuti in odaia obscura,
Ratacind pe pian, isca franturi de melodie.
A strigat cineva? Da, fluiera tata in vie.
Vedenii se-apleaca pe apa? Da, salciile sure.
Afara nu-i toamna? Da, latra Grivei.
Obloanele! Draperiile! Anii nu sunt ai mei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează