Știința - Vasile Voiculescu

Primeşte lacrima amarelor căinţi

Şi iartă-mă că Te-am vândut, Iisuse...

Nu ca Iscariotul pentru-arginţi,

Ci spre mândria proastei mele minţi,

Pentru-ngâmfarile ei: Si cât de sus esti!

Căci Cerurile-Ţi cu minuni în ele

Din inima în cap cercai să-mi mut...

Dar, jos aici, în gândurile mele

Înaltele misterioase stele,

În pietre şi pământ s-au prefăcut.

Şi-n creieri port cenuşile lor grele.

(25 septembrie, 1954, Bucuresti)