Viteaz cu putere de sus
ai fost, împărate Davide,
blând și drept și omului supus.
Te pizmuiau doar veninoase omide.
Grădinița ta neclintită
adusu-ți-a tronul pe veci,
precum lui Samuel șoprit-a
cel ce este-n veci de veci.
Cântarea ta vestită s-a dus
cu harfa și cu Psaltirea
până la margini, vestind pe Iisus,
prin El vestind Mântuirea.
În veacuri și fără de număr,
cu psalmi în cântec s-au alinat
oamenii toți, bătrân sau tânăr.
Ierarhi și dascăli i-au cântat.
Lumini și nădejde aprinde
psaltirea-n orbire si-ntunecare,
e hrana care spre cer întinde
pe toți laolaltă și pe fiecare.
Slăvită-i în cer și pe pamant,
slăvită e a ta cântare
cu ea sa ajungem la Cel sfânt,
ca ea e la cer înălțare.
Cantarea ta este o scară
asemeni ciocârliei de e omul,
ea tot va sui fără hotare
de-a faptele omului în rodire ca pomul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează