Nu vă e milă să ucideți mieii,
n-aveți atâtea bunuri de mâncare?
V-ați și făcut căciuli strălucitoare
din bietul petic jupuit al pielii.
Atât de milă mi-e de tot ce face
sufletul vostru, sângeros, de fiară,
că n-aș mai vrea să fie primăvară,
nici viață, nici lumină, și nici pace.
Nu plângeti decât pentru niște rude
care se sting; încolo n-aveți milă.
Umili sunteti când starea vi-i utilă,
și, iată, cerul nu vă mai aude.
Capul purtând căciula sugrumată
ca un mormânt de miel; așa arată.
(Versuri din volumul “Repetabila povară”, 1974)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează