Zi nefastă m-a adus pe lume
în veacul vostru de melancolie.
Durerea mea prilej de veselie,
și cugetarea mea un lanţ de glume...
Nu pentru biata-mi inimă pustie
și nici de dragul gloriei postume,
ci pentru voi am făurit anume
strălucitoarea mea filozofie.
Eu pretutindeni caut în viaţă
prilej de râs la fiecare pas
și-adesea plâng sub fardul de paiaţă...
Dar când tristeţea cearcă să mă prindă,
mă-ntorc atunci cu faţa spre oglindă
și râd, nebun, de propriul meu nas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează