Părinţii fac totul oricând pentru noi
ne nasc şi ne cresc mai mari decât ei,
rămân apoi cu discreţie în urmă,
nu ne deranjează de obicei.
Li-e ruşine că sunt prea bătrâni, prea bolnavi,
pentru noi prea modeşti şi prea simpli părinţi,
vinovați pentru timpul pierdut
ne privesc în tăcere cuminţi.
Apoi îşi mută privirea în stea,
când raza-nglodată de cer se subţie.
Şi, obosiţi, nu pregetă-o clipă
să ni se aşeze în pământ, temelie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează