Muică, noi suntem un neam
ca frunza lucind pe ram.
Dacă n-aveam Jiu de soi,
trăgeam Oltul mai la noi.
Cerul, cât e de-nflorit,
de la noi s-a-mpodobit,
din ștergarul nostru-a luat
curcubeul lui vărgat.
Luna plină, când e roată,
dupe pâinea-n țăst e luată,
iar sprânceana ei măiastră,
dupe cobilița noastră.
Serilor, ca să lucească,
le-am dat ia oltenească,
cloșca lui cu puii goi
este cloța de la noi.
Muică, suntem neam de piatră
când e vorba pentru vatră,
suntem pui de Brâncoveni,
de panduri și de Jieni.
Dacă n-aveam munți cum sunt,
îi scoteam și din pământ,
Dunăre dacă n-aveam,
Jiul Dunăre-l făceam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează